luni, 12 noiembrie 2012

Faptele pentru care Virgil Guran a fost arestat şi condamnat

Virgil Guran a înfiinţat o societate comercială - Pasadena Impex SRL Câmpina, pentru prepararea/producţia şi îmbutelierea băuturilor alcoolice, iar de aici a pornit totul. Societatea era aprovizionată cu ţuică de prune de la mai multe firme din ţară şi de la persoane fizice. După cum reiese din rechizitoriul procurorilor, prin întocmirea unor documente false de cumpărare a unor cantităţi importante de ţuică, Guran şi complicii lui au reuşit să se sustragă de la plata unor taxe şi impozite de peste 3 miliarde de lei vechi, la care se adaugă peste 2 miliarde lei majorările de întârziere.

Guran şi complicii au folosit firme de intermediere pentru a nu plăti taxele şi impozitele la stat

Schema este relativ simplă. În România, prin Ordonanţa Guvernului nr. 82/1997, accizele pentru băuturile alcoolice se plătesc o singură dată. Pentru ca Pasadena să scape de plata acestor accize, Virgil Guran şi complicii săi au înfiinţat firme paralele, care să cumpere ţuica de prune şi să o livreze ulterior către societatea actualului candidat USL. Conform legii, aceste firme intermediare erau cele care ar fi trebuit să achite accizele, dar să nu credeţi că au făcut-o vreodată.
Mai întâi a fost Posada ABC Com SRL Câmpia Turzii, prin care se cumpăra ţuica şi care o livra apoi către Pasadena. Pentru acest tip de tranzacţii, Posada nu a plătit un leu la bugetul de stat, ajungând să acumuleze datorii de 2,45 miliarde lei vechi, reprezentând accize şi TVA. Conform legii, firmele cu datorii la stat nu mai puteau produce şi comercializa băuturi alcoolice, aşa că, Guran şi complicii au lăsat baltă Posada SRL şi au găsit o nouă societate pentru intermediarea tranzacţiilor - SC Paulino Comserv SRL Câmpia Turzii. Şi au continuat afacerea.
Paulino Comserv cumpăra ţuică, nu plătea niciun ban la stat şi dădea ţuica mai departe, către Pasadena Câmpina. Suntem convinşi că aţi înţeles schema cu societăţile intermediare, “sacrificate” una după alta pentru fentarea bugetului de stat. Iar asta nu era tot.

Facturi fictive pentru o materie primă inexistentă

După cum au constatat inspectorii Direcţiei Finanţelor Publice şi Controlului de Stat Cluj, cantităţile de ţuică de prune cumpărate de la diverşi furnizori erau mult mai mici decât cele înscrise în actele firmelor. În cazul Posada SRL, de exemplu, inspectorii au descoperit că 95,39% din achiziţiile consemnate în borderouri erau fictive, adică, în realitate se cumpăra mult mai puţin decât apărea în actele firmei şi decât se vindea mai departe, către Pasadena. Cam aceeaşi situaţie a fost constatată şi la Paulino Comserv SRL. Această firmă cumpărase în realitate 193.850 litri de ţuică, dar vânduse către Pasadena 432.000 litri, diferenţa de 238.150 litri reprezentând o cantitate fictivă. Prin intermediarea tranzacţiilor, Paulino Comserv a acumulat datorii de peste 15,65 miliarde lei la bugetul de stat, fiind, practic, insolvabilă. Per total, pentru perioada 1997-1999, cât a funcţionat schema aplicată de Virgil Guran şi complicii săi, la Pasadena a fost livrată efectiv cantitatea de 213.550 litri de ţuică, faţă de 652.450 litri cât apare în actele contabile şi în documentele de aprovizionare ale societăţii. Asta înseamnă că pentru aproape 439.000 litri de ţuică s-au emis facturi fictive, Pasadena sustrăgându-se astfel de la plata TVA şi impozitului pe profit, prin includerea în cheltuielile de exploatare a unui consum mult mai mare de materie primă (ţuica) decât exista în realitate.

Furnizori inventaţi şi semnături falsificate

Acum, să explicăm puţin cum s-a ajuns ca în evidenţele contabile ale firmelor implicate să figureze cantităţi de ţuică mult mai mari decât cele cumpărate şi vândute în realitate, după cum reiese din depoziţiile martorilor, cei mai mulţi fiind producători individuali. Unii martori le-au declarat procurorilor că nu au vândut niciodată ţuică societăţilor Posada sau Paulino Comserv, nu au primit niciun ban de la aceste firme şi nu au semnat niciun act. A făcut-o altcineva în numele lor... Alţi martori au  declarat că au vândut ţuică acestor firme, dar în cantităţi mult mai mici decât cele care apăreau în acte, iar semnăturile de pe documentele de achiziţie nu le aparţin.
A semnat altcineva în locul lor...
Am încercat să vă redăm pe scurt povestea acestei afaceri pe care foarte mulţi martori au confirmat-o, procurorii au demonstrat-o, iar instanţa i-a judecat şi condamnat pe Virgil Guran şi complicii săi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu